Materiale chimice pentru construcții


Kaspar Winkler a inventat primul său produs în 1910. Când Sika-1 a început să fie folosit la impermeabilizarea tunelului Gotthard, a hotărât că este momentul să înfiinţeze firma ce-i va purta numele. Alături de un chimist, care avea statut limitat în companie, a încercat să comercializeze materiale chimice pentru construcţii.

Reuşita Gotthard

În primii ani, munca a fost deosebit de dificilă. Winkler era în pierdere, în special în timpul primului război mondial. Lucrurile nu au început să se mişte cu adevărat până în anul 1917. Reuşita s-a materializat în 1918, când Federaţia Elveţiană a Căilor Ferate a reuşit să impermeabilizeze tunelurile secţiunii Gotthard utilizând materiale Sika. Operaţiunea devenise necesară întrucât trebuiau utilizate şi trenurile electrice. Căile ferate elveţiene vor impermeabiliza 67 de tuneluri cu materiale Sika, în următorii ani.

Extinderea

După acest succes, Kaspar Winkler & Co şi-a încercat peste hotare potenţialul de a comercializa materiale chimice pentru construcţii. Această acţiune era totuşi dificilă, dat fiind că nu era vorba de exporturi obişnuite. O primă încercare de a vinde licenţe în toată lumea a eşuat. A doua încercare a reuşit însă în 1921 a fost înfiinţată în sudul Germaniei o subsidiară cu o facilitate proprie de producţie la scară mică. Dar capacitatea de a conduce şi legăturile între cele două companii erau insuficiente pentru o expansiune determinantă. Acest lucru a fost remediat prin angajarea unui director pentru operaţiunile externe, care a înfiinţat subsidiare în Anglia, Franţa şi Italia între 1926 şi 1928.

Cu ajutorul unor aranjamente nu tocmai oneste, acest director a făcut în aşa fel încât să nu poată fi concediat. În 1928, ginerele lui Winkler, Fritz Schenker a intrat în consiliul executiv al firmei.

Prezența în Europa, America de Sud și Asia

Fritz Schenker i-a explicat în mod clar socrului său că înţelegerea stabilită cu directorul pentru operaţiunile externe nu este foarte avantajoasă. Părţile au fost în conflict timp de trei ani, până când în 1932 s-au despărţit: directorul pentru operaţiuni externe a păstrat proprietatea companiilor subsidiare din Germania şi Italia, precum şi drepturile de comercializare ale mărcii în anumite ţări europene. Deşi piaţa europeană era împărţită, Schenker şi-a urmărit cu perseverenţă scopul - extinderea globală. În anul 1935, Sika era deja prezentă în Europa, America de Sud şi Asia.